Diagnostic- A.R. de gradul III

Okay, cred ca v-ati prins despre ce este vorba, nu?

Am fost diagnosticata cu ‘love at first sigh’. Iata recomandarea medicului [si precizarile de rigoare]:

Cum va dati seama ca suferiti de aceasta boala odioasa?

Ei bine, in momentul in care vedeti suspectul va apuca frisoanele, o ancora mare, de aproximativ 5 tone greotate se infasoara in jurul sufletului dvs. si va trage continuu in jos. De asemenea, boala are ca si caracteristica patarea obrajilor in partea superioara cu o culoare pe care medicii au identificat-o ca fiind rosu. Zambiti ca un caine turbat la prada, atunci cand IL vedeti. Petreceti 24/24 ore uitandu-va pe youtube la interviuri cu EL. Atunci cand ii vedeti zambetul complet adorabil va muscati buzele.  Vorbiti numai de boala dvs.

Cum recunosc semnele?

Ei bine, playlistul dvs.  va contine numeroase piese in care se poate observa vioara sa magnifica.  Folositi frecvent semnele ”=p~” si ”:>”, iar pe alocuri mai poate aparea si ” :”> ”.  Scrieti despre el pe blogul dvs. Ii stiti piesele pe de rost.

Un remediu, va rog?

Sigur. Va recomand o vacanta luuunga, plina de peripetii si de Norvegia. Cu siguranta, la finalul terapiei, veti ramane doar fana a muzicii lui :>

Cat ma costa totul, doctore?

Hai, fugiti d’aici! Ce sa va coste? Un bilet la concertul lui, nu vreti? Si eu sunt fan Alex Rybak =p~

OMG ) Bine, am exagerat putin – nu mai sunt asa de obsedata, dar ii iubesc muzica, oricum. Ma bucur ca m-am uitat la Eurovision 2009 si ca primul lucru pe care l-am spus atunci cand l-am vazut a fost: ‘God, ce draguuut e’ si, evident ‘Canta divin la vioara =p~ ‘. Una peste alta, abia astept sa-si lanseze CD-ul. Nu obisnuiesc sa cumpar asa ceva, dar acum cred ca va fi o achizitie foarte buna.

In incheiere va spun: This summer will be my fairytale :”>

Btw: Anisia, ce a spus your best friend? :>

Colecţia ‘Mare e albumul meu şi multe versuri proaste are îl el’

Okay, după mai bine de o luna în care am absentat (Ruşine mie) , m-a trăznit o idee pe care mi-aş fi dorit s-o abordez de mult. Presupun că majoritatea nu văd o zi obişnuită dacă nu ascultă ceva ori dacă nu dezbat ultimele ştiri . Ei bine, pe lângă cei care sunt dezbătuţi zilnic pe programele obişnuite, la ştiri, ori pe cele de muzică, se află şi multe persoane obişnuite, de care nu s-a vorbit deloc, dar care fac o treabă minunată. Acum, să vă spun unde voiam să ajung. Cred că mulţi v-aţi dat seama de prostiile de versuri ale atâtor melodii scoase numai pentru publicitate, în care nu ştiu ce artist se fâţâie un pic în videoclip , doar aşa, pentru a arăta el bine în faţa camerelor. Evident, nimeni nu se mai gândeşte la piesă, la versuri, la modul în care a fost interpretată, sau, de ce nu, la coerenţa şi originalitatea ei. Nu, am început să aruncăm câteva cuvinte care rimează şi, BUM, aia e melodia. Păi, scuzaţi-mi nesimţirea, dar mai bine de jumătate din piesele scoase la noi sunt pur şi simplu din lipsă de ocupaţie. Mai nou, nimeni nu mai scoate piese în limba română, că ce să-i faci frate, nu se vând în străinătate. Hai că asta e cea mai mare prostie! Sunt mulţi care scriu nişte versuri în limba engleză ştiind doar 10 cuvinte, pe care le repetă de ‚n’ ori, până te saturi şi închizi televizorul sau dai sonorul pe minim. Cel mai bun exemplu ar fi, aşa cum s-a mai vorbit şi în articolul lui Pufus, despre ‚Dragostea din Tei’. A fost cumva în engleză? Nu. Nu a avut succes? Cum sa nu aibă! Cred ca a fost piesa anului în care a fost scoasă. A uitat-o cineva? În nici un caz. Ce e bun nu se uită. Melodiile scoase acum răsar ca ciupercile după ploaie, iar după câteva luni nimeni nu-şi va mai aduce aminte de ele. De ce? Pentru că fac parte din colecţia ‚Mare e albumul tău şi multe versuri proaste are în el’ Acum, ca o paranteză şi, totuşi, ca un exeplu , am un coleg care scrie versuri şi, credeţi-mă , sunt de nu ştiu câte ori mai bune decât ceea ce se difuzează acum. Nu neg, sunt şi melodii bune (Slavă!) , dar predomină mizerile. Ca să luam ceva cunoscut, o să vă dau ca exemplu prost melodia ‚The Balkan Girls’, melodie selectată pentru Eurovisionul de anul acesta . Nu am nimic de comentat faţă de interpret, am tot respectul pentru Elena şi pentru vocea ei, dar versurile sunt chiar aiurea. În fine, sper să se revină cu picioarele pe pământ şi să recunoască adevăratele valori, aşa cum sunt şi Laurenţiu Duţă sau Elena Gheorghe, însă nu făcând o trecere atât de bruscă. Aştept să citesc şi părerile voastre. Cu siguranţă ar fi multe lucruri care ar trebui schimbate.

Resuscitat?

Hei. Am lipsit si eu o saptamana [sau mai mult] si tu deja intri intr-o stare de amortire?

Intra omu` curios pe blog si ce gaseste? Niciun comentariu [nu ca inainte v-ati fi inghesuit :- S ] , plus ca tu, camarad de suferinta, stai sub plapuma de pixeli, cu un termometru intre buze. Si eu ce sa mai cred? Doi medici se apleaca peste tine si schimba cateva replici:

-Ce sa-i mai facem? reuseste sa rosteasca unul dintre ei, cu greu -insa-. De ce? Ei bine, mizeria de sub unghiuta de la degetul mic al mainii stangi il tot framanta. Sa isi taie unghiile, sa nu si le taie? Asta e intrebarea.

-Ce-ti mai bati unghia? scuipa celalalt -la propriu- pe pacientul care se inverzeste la fata de greata. Tu nu vezi ca-i mort? Mai zise acesta, chiar inainte de a-si mai roade putin gulerul camasii cu urme de dinti.

Se asterne tacerea peste bisturie.

-Ce parte a ramas neimbibata in saliva? intreaba nasosul.

-Niciuna. Ia camasa mea. zice celalalt

Si uite asa mi te-au lasat singur. Dar am venit ^^” Te resuscitez si-i denunt unei gradinite pe cei doi mucosi.

-Am aberat aici, nu? te intreb eu, in timp ce-mi devorez paharul cu Pepsi.

-Post sa fie. Imi raspunzi tu, colegule, in timp ce scuipi tremometrul.

Cred ca ti-am luat raceala, sa stii. Am stranutat de 12 ori in ultimele doua ore. Ti se pare ok? Mie nu.

***********************

Mai am un pacient de resuscitat. Se numeste ‘RPG’. Trebuie sa-mi conving colega care e pe tura cu mine sa mai scrie cate ceva. Am fugit.

***********************

Unde e bisturiul? xD

Testament

Eu sunt. Te-ai prins, banuiesc, dar trebuia sa ma asigur.

Nu stiu cum sa te numesc. Blog suna ciudat, jurnalul e invechit, putrezit si mucegait. Vei fi…coleg de suferinta. Da, asa o sa te numesc. Nu-i asa ca ma iubesti? Stiam :”> . Sa incepem.

Draga coleg de suferinta,

Sunt atat de fericita. E foarte ciudat sa auzi asta tocmai de la mine, dar ma simt atat de usoara, de…free! First, am reusit sa-mi salvez media la istorie. Second, profa mea de mate e prea de treaba ca sa fie adevarata. N-am intalnit o persoana atat de intelegatoare. Media la mate e si ea aproape resuscitata, dar ar fi ramas un 9 mare si gras in catalog daca ar fi fost alt profesor in locul ei.

M-a ascultat vineri la geometrie [pe mine si pe inca un coleg, care avea aceleasi note ca si mine] si, desi am crezut ca n-am facut bine problema, m-am inselat. Acum mai am nevoie doar de o nota. Doamna, daca cititi, sa stiti ca va iubesc! ; ))

Apoi, am luat 10 in lucrarea de la fizica, deci imi iese media. Sunt foarte fericita. Sper sa am 10 la toate materiile.

Nu-i asa ca te bucuri pentru mine? Da, stiam. :>

Multumiri speciale:

~mie xD . Pentru ca mi-am pastrat calmul si am reusit sa ma controlez in momentele in care simteam ca nu mai are niciun rost sa ma straduiesc.

~Nanami/Anisia/gurl. Nici nu ai idee ce bine ma simt atunci cand vorbesc cu tine, gurl > < Iti multumesc ca esti mereu acolo :> Mii de imbratisari > : D <

~Doamnei de mate. Sunteti cea mai tare, doamna! :”> Sincer, daca nu ati fi fost dumneavoastra, nu cred ca mi-ar fi placut vreodata matematica asa cum imi place acum. > : D <

~Colegului de suferinta [aka. Blogul]. Daca nu erai tu, daca nu ma descarcam pe pixelii tai amabili, probabil ca acum as sta in sala de asteptare a unui spital de nebuni.

~Familiei. Nu, pentru mine nu suna deloc ciudat. Ba din contra, mi se pare cat se poate de firesc sa le multumesc parintilor si fratiorului meu pentru sprijin, pentru ca mi-au readus zambetul pe buze atunci cand nu mai vedeam nimic cu ochi buni. Va iubesc ; ))

~Felix [motanul meu]. Te iubesc mult, ghem mic. Nu stiu de ce, dar atunci cand esti in jurul meu ma simt mult mai bine, uit de toata ipocrizia de care dau dovada unele persoane.

A sunat mai mult ca un testament, dar stai fara grija -colegul meu de suferinta- ca iti voi lasa si tie 1% din ‘averea’ mea inca nedescoperita.

P.S. Am lauat mentiune la Scoala cu Ceas. Deci, daca esti interesat -coleg de suferinta- , imi poti mosteni diploma? Interesat? :>

Scoala cu Ceas

Da, ati citit bine. Cred ca multi dintre voi au auzit de Concursul National Scoala cu Ceas, desfasurat an de an la Rm. Valcea.

Yep, you guess. Am fost si eu pe-acolo, desi nu sunt din Valcea. M-am sculat eu frumusel la 5:30 , dupa care am incercat sa ma misc mai repede, pentru ca mergeam cu inca doi colegi si nu voiam ca din cauza mea sa intarzie si ei.

I-am luat pe fiecare si am plecat la 6:30 [Da, si eu credeam ca e tarziu]. Am mers in liniste mai bine de 45 de kilometrii pana cand cineva a spart tacerea, iar eu m-am trezit. Pe tot parcursul drumului am schimbat doar cateva replici, lucru destul de neobisnuit.

Am ajuns pe la 8:30 si ne-am grabit sa ne gasim pe liste. Eu sala 15, colegii sala 14 si 24. Ne-am dus fiecare in sala lui, iar dupa vreo jumatate de ora a venit si supraveghetorul. A stat inca o jumatate de ora sa ne explice cum sa scriem, sa faca prezenta, etc etc. In final am primit subiectele. M-am apucat sa rezolv, cand o aud pe colega de banca [care era de-a cincea] ca ma intreaba cum se spune la nu stiu ce.

I-am spus un cuvant ca sa ma lase in pace si mi-am continuat lucrarea. Hopa, am ajuns la compunere. Aveam fraza finala data , iar noi trebuia sa scriem restul. Buuun, am facut-o si pe-asta, doar ca oe ciorna. Din cauza supraveghetorului care a stat prea mult sa faca prezenta toti colegii mei iesisera. Ei bine, eu mai aveam de transcris compunerea.

Am inceput eu sa scriu, doar ca pe masura ce scriam textul parea mai lung. De fiecare data cand termina cineva din sala si iesea, colega [and my best friend] imi arunca o privire ucigatoare.

Am terminat eu in final , dar ca am doborat toate lucrurile din penar pe jos. am dat lucrarea, apoi am adunat zecile de creioane de pe jos.M-am straduit sa ma misc mai repede, am dat ‘Buna ziua’ si am plecat in graba. M-am intalnit si cu ceilalti, iar dupa zece minute [aprox.] am iesit din Take Ionescu [Scoala].

Dupaia am mai vorbit un pic cu ei si ne-am dus la Mall. Cand am ajuns voiam sa gasim ceva de mancare [eram lesinata] si ne-am invartit noi doua-trei minutele pana am descoperit etajul al treilea.

Am ajuns -in the end- si i-am spus colegei sa-mi cumpere si mie ce-si ia si ea [Lipsa de idei]. A stat ea un sfert de ora la coada si in final m-am pomenit cu o porcarie de hamburger plin de maioneza. Cand l-am ridicat sa musc din el a tasnit toata maioneza pe margini -si salata de varza la fel- . am muscat de doua ori -pana s-a facut praf- si am inceput sa mananc cartofii. Doamne, cred ca mi-au pus ceva in mancare! Totul a fost *yuck*. De fapt, mi-a placut sucul.

Am mai stat o ora jumate sa ne uitam cum lumea isi cumpara haine si noi nu, apoi am plecat. Am vorbit pana la masina mai mult decat oricand. Am ami palavragit noi putin dupa acre ne-ma urcat in masina. Drumul spre Craiova a fost linistit, dar am scos mai multe sunete pe ora decat prima data.

Am ajuns fara sa ne dam seama in oras si, brusc, totul s-a terminat. Cand am ajuns acasa am constatat ca ma mentinusem foarte bine, pentru ca eram rupta.

M-am postat in fata calculatorului unde sunt si acum. Am stat pe mess, am citit, am realizat multe.

In final? Nimic. Nici macar nu mi s-a spus cat am luat. Sper sa aflu maine -fierb-. Noapte buna! ;;)

I don’t want school anymore…

A inceput scoala *Ce Fericire*. Da, asa cum ma asteptam, nimeni nu s-a gandit ‘Mai, e prima zi dupa vacanta, hai sa-i lasam sa-si intre-n ritm. ‘ . Au inceput cu notele. Momentan avem deja un test anuntat [banuiesc ca dam si la mate, asa ca se fac doua].

In fine, nu o sa comentez prea multe. Sper totusi sa-mi ‘salvez’ media la mate [si la istorie]. Chiar imi doresc asta. Oricum, trebuie sa ma obisnuiesc cu vechiul ‘ritm’ [sa nu ma mai culc asa cum o faceam pana sambata]. Avem o luna de scoala [pana pe 31 ] . Poate ca as fi linistita daca as stii ca mediile-mi sunt okay, dar cum stiu ca nu sunt, nu am decat sa invat. [nu ca inainte nu as fi invatat O.O ]

M-am dus la culcare. Deja ma ustura ochii. Speram sa ma apuc sa scriu ceva, dar se pare ca sunt mult prea obosita acum.

Noapte buna si bafta la scoala! ; ; )

Incepe scoala -.-”

Presupun ca titlul spune totul. Dupa cum stim cu totii, maine, 5 ianuarie 2009, incepem scoala. Cei care au medii de indreptat sau mai au nevoie de note, au acum ocazia sa o faca. Avem o luna de scoala, dupa care o saptamana de vacanta [vacanta dintre semestre :X ] .

Cum fac parte dintre cei care mai au nevoie de note la cateva materii + o medie la mate  de salvat, ar fi cazul sa ma pun cu burta pe carte.

Ce sa va urez? Nimic altceva decat concentrare si medii mari